EXPERIENTELE FEMEILOR

PROTOCOL PLANNED PARENTHOOD IN SUA:

Efectele sunt descrise de Abby Johnson, fosta directoare la Planned Parenthood USA, experienta avortului “sigur” medicamentos cu pilula, de fapt pilulele avortive:

“Dupa ce am luat Mifeprex (mifepriston, nota mea) m-am simtit minunat!

Nici o reactie adversa… exact cum mi se spusese.

Ziua urmatoare, am facut ceea ce mi s-a spus. Am mancat o masa de pranz usoara si am luat cele 4 pilule de Misoprostol din punguta maro care imi fusese data.

Mi-au spus ca aceste pilule vor declansa sangerarea si crampele… dar oricare dintre ele va putea fi atenuat de cateva pastile de ibuprofen. Mi s-a spus ca sangerarile vor incepe probabil la o ora dupa ce voi lua pastilele.

Asa incat m-am asezat comfortabil in pat si am dat drumul la televizor. Zece minute mai tarziu am inceput sa simt o durere abdominala pe care nu o mai simtisem niciodata.

Apoi a venit sangele. Curgea din mine. Nu puteam sa folosesc un tampon… nimic nu avea capacitatea sa absoarba cantitatea de sange pe care o pierdeam. Unicul lucru pe care il puteam face era sa stau pe toaleta. Am stat acolo ore intregi… sangerand, vomitand intr-o cutie de gunoi, plangand si transpirand….

Dupa cateva ore de stat pe toaleta, eram disperata sa ma asez in cada. Speram ca aceasta ma va face sa ma simt mai bine. Poate ca apa calda va mai ajuta crampele. Sigur m-ar fi ajutat sa miros mai bine. Aveam voma in par si pe picioare, nemaipomenind cat de transpirata eram.

Am umplut cada si m-am asezat. De fapt ma simteam destul de bine. Mi-aduc aminte cum am inchis ochii si mi-am sprijint capul pe spate. Eram epuizata. Crampele continuau, dar apa le atenua cumva. Dupa 15 minute am deschis ochii si m-am ingrozit. Cada era de un rosu aprins. Era ca si cum eram in mijlocul unei scene de crima. Si cred ca era… Imi omorasem copilul.

Mi-am dat seama ca trebuie sa ma ridic si sa ma spal. M-am ridicat incet si mi-am intins corpul. De indata ce m-am ridicat complet am simtit o durere mai mare decat oricare alta de pana atuci. Am inceput sa transpir si sa simt ca lesin. M-am agatat de o parte a zidului de la dus si m-am stabilizat.

Apoi am simtit cum ceva se elimina… si ceva a cazut in apa care se scurgea din cada. Un cheag de sange de marimea unei lamaii cazuse in apa cazii. Era acesta copilul meu? … Apoi a revenit durerea sfasietoare. Am sarit din cada si m-am asezat pe toaleta. Un alt cheag de sange de marimea unei lamaii. Apoi inca unul. Si inca unul. Am crezut ca mor. Asa ceva nu poate fi normal.

Planned Parenthood nu mi-a spus niciodata ca s-ar putea intampla asa ceva. Asa ceva trebuie sa fie atipic. M-am hotarat sa ii sun dimineata… daca nu muream inainte.

Era miezul noptii si eram de 12 ore in baie. Stiam ca nu pot iesi inca. Nu voiam sa ma asez pe pat… hemoragia era prea mare. Si cheagurile inca veneau; nu chiar asa de dese, dar inca veneau. Asa ca m-am hotarat sa dorm pe podeaua baii in acea noapte… aproape de toaleta. Podeaua rece a baii imi facea bine pe fata. Eram epuizata fizic, dar nu puteam dormi.

In dimineata urmatoare am sunat Planned Parenthood de indata ce au deschis si am cerut o asistenta medicala. Mi s-a spus ca ma va suna repede. Asa a facut. I-am povestit despre ziua mea. Ea mi-a raspuns:

“Aceasta nu a anormal.”

“CE??”

Nu poate vorbi serios. Toata sangerarea, cheagurile, durerea … totul a fost NORMAL???

“Da”, a spus ea. …Am fost manioasa. Cum de nu mi-au spus despre reactiile adverse! M-am simtit tradata…

Opt saptamani au trecut. Opt saptamani de cheaguri de sange. Opt saptamani de sangerare mare. Opt saptamani de greata. Opt saptamani de crampe sfasietoare.”

Numarul de reactii prezentate lui Abby inaintea unei amigdalectomii au depasit cu mult pe cele prezentate inaintea acestui avort medicamentos “sigur”.

Abby Johnson a avut o convertire si din managerul anului la Planned Parenthood a devenit o activista pro-life, care de curand a dat nastere celui de-al doilea copil, un baietel dragalas si sanatos.

Textul integral in engleza poate fi citit aici. Ramura romaneasca a Planend Parenthood se numeste SECS, Societatea pentru Educatie si Contraceptie Sexuala. Video clipul de mai sus l-am gasit pe unul dintre blogurile lor.

 

RU4861 kills

IN ROMANIA:

“Am aflat ca sunt insarcinata in luna ianuarie a acestui an…

Sunt inca la liceu in clasa a XII-a.

Cand am vazut testul de sarcina, m-am speriat foarte tare, nu mai stiam ce sa fac!

L-am sunat disperata pe prietenul meu, care e tot la liceu cu mine, si i-am spus, plangand, ce-am patit!

S-a speriat si el, zicea ca-l omoara mama lui, ca vrea sa mearga la facultate… !

Si-a sunat sora mai mare, care i-a zis sa mergem la un medic sa fac avort!

Ideea unui avort m-a speriat si mai tare, dar mi-am dat seama ca nu prea am de ales.

Imi era frica de parintii mei!

Îmi era rusine de colegi, stiam ca se vor uita la mine ca la o prostituata sau ceva de genul… !

Prietenul meu incerca sa ma linisteasca si m-a convins sa merg la un cabinet ginceologic. Acolo, doctorita mi-a facut ecografie si mi-a spus ca sunt in sase saptamani de sarcina si ca daca ma grabesc ma pot duce la Spitalul Judetean, unde mi se poate face avort medicamentos.

Mi-a explicat ca pot alege varianta asta sau un chiuretaj.

Cuvantul “chiuretaj” m-a speriat si mai tare, asa ca am plecat la spital sa fac avortul medicamentos.

Eram mai multe fete acolo si asteptam toate la usa sa vina medicul.

Am luat cu toate cate o pastila.

Ma uitam la ele cu groaza, imi imaginam copilasul meu, ma durea sufletul…!

Am inceput sa plang, iar o asistenta a inceput sa tipe la mine, ca e prea tarziu sa plang acum!

( NU, NU ERA PREA TARZIU: SE AFLA INTR-UN STADIU REVERSIBIL, numai ca nu avem medici care pot aplica protocolul)

Mi-au dat si a doua pastila si am inceput sa am contractii puternice.

Ma durea totul, imi venea sa plang, dar stiam ca daca plang, se va supara asistenta.

Am incercat sa adorm, dar nu puteam.

Pana la urma, i-am zis asistentei ca vreau sa merg la baie.

Acolo, la baie am simtit… cum a iesit… din mine… ceva…

Am avortat copilul meu in WC!

Am inceput sa plang, a venit asistenta si mi-a zis ca asa e normal, ca am avortat si asta-i important!

Mi-a spus ca pot sa plec acasa si sa revin la control in doua saptamani.

Acum, inca visez noaptea, sange, si am in minte imagini din spital.

Am noroc ca prietenul meu e langa mine, ca, singura, nu cred ca as fi putut face fata.

Sper sa treaca… si cosmarurile…!”, ne-a spus plangand Alexandra.

IN SUA, protocolul e diferit:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

downpride

diversity is our business

From Rome

An International Venue for Catholic Thought

Surviving Sibling

Abortion Hurts Siblings And Others

EAPC Blog

The Blog of the European Association of Palliative Care (onlus)

In Caelo et in Terra

The Catholic Church in the Netherlands viewed from within

Dominus mihi adjutor

The Lord is my help - a monk's-eye view of things

Finer Femininity

For Women Striving to Live a Joyful, Traditional Catholic Life in an Un-Catholic World

NuvaRing Truth

The real truth about the ring

Eén van Ons - Vlaanderen

Europees burgerinitiatief 'One of Us' / 'Un de Nous'

The Catholic Gentleman

Be a man. Be a saint.

Mănăstirea Sfânta Familie

Comunitatea Sfântul Ioan

Church Militant TV News

Truth in Catholic Reporting

"UNUL DINTRE NOI" ROMANIA

1,901,947 EUROPENI CARE APARA VIATA

Demograf

|||_||__|___Demografie in timp real

Gabriel Project Information Center

YOU CAN BE AN ANGEL AND YOUR PARISH CAN BE A HOST OF ANGELS

%d bloggers like this: